Târgul Botoşanilor- un crâmpei de istorie

posted in: Fără categorie | 0

Ştiaţi că…

     Breasla blănarilor a fost cea mai bine organizată breaslă din Botoşani. Ea a fost întărită la 13 mai 1768 de către Gavriil Mitropolitul Moldovei, la cererea blănarilor, care doreau „ca să se osebească şi ei breasla lor cu catastih, după obiceiul altor bresle de prin alte târguri şi oraşe”. Breasla şi-a ales prăznuirea de Sf. Ilie, iar praznicul trebuia să fie ţinut în fiecare an „cu cazută creştinească cuviinţă, fiind datori toţi breslaşii să meargă la casa starostelui în ziua praznicului, iar care nu va merge, să globească, după obiceiu”. S-a mai statuat regula ca în biserică să fie o cutie în care să se adune banii strânşi din milostenie. Cutia se deschidea în ajunul hramului, iar banii se întrebuinţau pentru nevoile bisericii.În Botoşani a existat şi o breaslă a lăutarilor: prima menţiune apare la 1832, când s-a făcut catagrafia locuitorilor şi când s-a menţionat şi existenţa unui staroste a muzicanţilor. Dealtfel, la 9 noiembrie 1832, negustorii oraşului adresează Eforiei Botoşanilor o reclamaţie prin care se plâng că starostele lăutarilor, în folosul lui, îi taxa cu doi galbeni pentru a le permite să tocmească un scripcar. Ei cereau autorităţilor să reglementeze situaţia, adică să stopeze abuzul starostelui. De unde deducem că ţigăneala la tocmirea muzicanţilor are state vechi prin Botoşani.

Târgul Botoşanilor s-a remarcat şi prin cel mai vechi iarmaroc din toată Moldova. Printr-un document semnat de Petru Şchiopul la 8 ianuarie 1579, se vorbeşte de târgul Botoşani, în care se ţinea cel mai vechi iarmaroc din toată Moldova. Şi călătorii care au trecut prin târg în decursul veacurilor pomenesc despre comerţul ce se făcea la Botoşani, cu vite, cu tutun şi altele, mărfuri care se exportau până la Leipzig şi Brody. Negustori în Botoşani, în vremurile vechi, erau şi moldoveni, dar cei mai importanţi erau armenii. Ei cunoşteau mai multe limbi străine şi promovau comerţul internaţional, motiv pentru care se bucurau de sprijinul autorităţilor locale.

botosani

Pe la 1720 izbucneşte în Botoşani certa negustorilor pe seama Târgului făinii. Amplasa în valea Botoşanilor, târgul s-a dovedit la un moment dat neîncăpător. Atunci s-a luat hotărârea de a fi mutat în deal, pe lângă Ţintirimul Bisericii Albe, loc înţesat de evrei şi negustori moldoveni. Numai că evreii din vale, rămaşi fără aliş-veriş, s-au jeluit lui Grigori Vodă să strămute Târgul Făinii iar la vale. Problema avea să fie rezolvată 20 de ani mai târziu, de către Vornicul de Botoşani, visternicul Antiohie Caragea, care a cercetat pricina şi a constatat că nu Târgul Făinii trebuie mutat la vale, ci băcăniile negustorilor. Domnitorul Constantin Mavrocordat aprobă decizia Vornicului Caragea. Numai că evreii din vale au continuat să reclame la domnitor mutarea târgului. Pentru a-şi apăra interesele, evreii din deal au reclamat la domnie că Vornicul Caragea ar fi fost mituit de către evreii din vale, ca să mute târgul. Domnitorul Mavrocordat îi porunceşte Vornicului Caragea să nu se lase înduplecat, şi-l previne că „măcar de ţi-ar şi da ceva dumitale, să nu cauţi la aceia, ci să cauţi la porunca noastră…”

Cea mai veche şcoală din Botoşani datează din 28 decembrie 1759, şi a fost înfiinţată printr-un hrisov de către domnitorul Ioan Calimah Voevod. Şcoala a funcţionat în curtea bisericii Ospenia. În acea şcoală, pe la 1785, se învăţa şi greceşte. Se pare că după 1785 şcoala n-a mai funcţionat, deoarece Domnitorul Mihail Şuţu, prin hrisovul de la 30 septembrie 1793, înfiinţează şcoala de la Ospenia pe motiv că „Deci luând seamă Domnia Mea că în târgul Botoşani nu se află şcoală, şi socotind că se cade, n-am lăsat a nu se rândui şi acolo şcoală”. Mihail Şuţu creează venituri pentru această şcoală, instituie o epitropie a şcolii şi dispune să funcţioneze dascăl de limba greacă, de carte bisericească şi de carte moldovenească. Pe la 1820 nici această şcoală nu mai funcţiona.

Chiar dacă la Botoşani au luat fiinţă şcoli publice, cele particulare n-au dispărut. Aceste şcoli funcţionau prin casele preoţilor ori a psalţilor, unde copii învăţau să citească în ceaslov. Una din aceste şcoli este şi cea a Psaltului Iordachi, care a funcţionat înainte de 1830. De exemplu, la 28 noiembrie 1836, în Botoşani funcţionau nouă şcoli particulare cu nouă profesori. Una din aceste şcoli era condusă de Neculai Panaite, avea 19 elevi, şi se preda limba greacă. La şcoala preotului Iordan, unde se preda limba naţională, erau luaţi în evidenţă 17 elevi.

Despre judecătorii vremurilor apuse aflăm mai multe din actele rămase de pe urma breslei blănarilor. Pe la 1772, în Botoşani, judecătorii, care se numeau prin decret de către domnitor, interveneau în conflictele dintre breslaşi. Pedepsele erau aspre, iar condamnarea la moarte era una dintre ele. La 1780 în Botoşani exista şi o spânzurătoare. Oficial, prima giudecătorie ia fiinţă la 1832, numită şi tribunal. Primul preşedinte al tribunalului a fost numit, în 1832, Alecu Ralet. Ca judecători au fost numiţi Ioan Brănişteanu şi Anghelache Climent, iar Mihai Dabija grefier. Prima judecătorie a funcţionat în casele lui Neculai Damianovici, pentru care i se plătea o chirie de 500 lei pe an.

Bătăile nu lipseau nici la balurile boiereşti. În 2 martie 1853, ispravnicul ţinutului Botoşani, C. Vărnav, aduce la cunoştinţa domniei că în urma balului mascat din oraş, ce a avut loc în casele stolnicului Costachi Bobeica, gazda şi cu altă familie de boieri s-au încăierat. A fost nevoie de intervenţia în forţă a jandarmilor, pentru ca spiritele încinse să se calmeze. Cercetarea efectuată de Domnie n-a fost uşoară. Mai ales că una din părţi a încercat să cumpere un martor cu 30 de galbeni. Martorul, tot un boier, a luat banii dar a spus adevărul. În final, familia Holbăneştilor a fost găsită vinovată de provocarea scandalului şi, pe lângă cuvenita pedeapsă, a fost obligată să suporte toate cheltuielile de cercetare în sumă de 2520 lei.

sursa: jurnalulbtd.ro